Uneori incerc sa-mi amintesc viata de dinaintea unui impact care a reusit sa mi-o schimbe. Nu mai inteleg nimic din ce-a fost.
Trecutul e doar o incapere din prezent in care intram destul de rar. Nu trebuie decat sa deschidem o usa si gata, suntem in trecut. Fara el nu putem fi siguri de nimic, caci este ca o lampa asezata la intrarea viitorului, sa risipeasca in parte intunericul ce-l inconjoara. Trecutul nu este o arhiva, o magazie, unde scuturand praful, gasesti si azi si maine si poimaine aceleasi lucruri mai uzate, mai sterse, dar de fapt aceleasi. Fiecare isi are trecutul inchis in el precum o carte stiuta pe dinafara, carte careia prietenii nu-i citeau decat titlul.
Deseori privim ruinele amintirii cum se decojesc agonic de pe peretii arzand ai sufletului si cum in caderea lor libera agata sperantele ucise, lacrimile uscate si singuratatile nerostite. Nu amintirea doare, ci neputinta de a exila in uitare trecutul.
D.D. (BrO.Oasca) http://emerrrgency.blogspot.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu